skip to Main Content
TELEFON: 0264/443355; 0264/443354     FAX: 0264/443353     E-MAIL: office@giurgeaghidra.ro

EROAREA DE DIAGNOSTIC ÎN CAZURILE DE MALPRAXIS. IPOTEZE ALE RĂSPUNDERII MEDICULUI – MIHAI GIURGEA, IOAN LAZAR, publicat in revista DREPTUL 3/2018

EROAREA DE DIAGNOSTIC ÎN CAZURILE DE MALPRAXIS.

IPOTEZE ALE RĂSPUNDERII MEDICULUI

  1. Mihai Giurgea

Avocat – Societatea civilă de avocaţi

Giurgea, Ghidra & Asociaţii

Baroul Cluj

 

  1. Ioan Lazăr

Conf. univ. – Facultatea de Drept şi Ştiinţe Sociale

Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia

Avocat Baroul Alba

 

Abstract: Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii prevede la art. 653, alin. 2 că: „personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de intervenţie, diagnostic sau tratament.” Textul de lege îşi găseşte aplicabilitatea în cazurile care pun în discuție dacă diagnosticul medicului a fost unul corect, iar conduita terapeutica aleasa a fost necesară în vederea restabilirii stării de sănătate a pacientului. Totuși, chiar și în condițiile în care subzistă situația unei erori de diagnostic, aceasta nu atrage necondiționat răspunderea juridică, abordare care face necesară o distincție între eroarea de diagnostic culpabilă și eroarea de diagnostic scuzabilă. În acest studiu autorii urmăresc să identifice şi să analizeze cele ipotezele în care poate opera/interveni răspunderea juridică a medicului în cazul erorii de diagnostic.

Cuvinte cheie: malpraxis, medic, diagnostic, eroare de diagnostic culpabilă, eroare de diagnostic scuzabilă.

Argument

Legea nr. 95/2006[1] privind reforma în domeniul sănătăţii prevede la art. 653, alin. 2 că „personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de intervenţie, diagnostic sau tratament.”

Textul de lege (art. 653 din Legea nr. 95/2006) îşi găseşte aplicabilitatea și în cazurile în care se pune în discuție dacă diagnosticul pus de medic a fost unul corect, în vederea stabilirii conduitei terapeutice corecte pentru stabilirea tratamentului.

În condițiile în care, totuși, ar exista o eroare de diagnostic, aceasta nu atrage necondiționat raspunderea juridică, abordare care, ab initio, face necesară o distincție între eroarea de diagnostic culpabilă și eroarea de diagnostic scuzabilă[2].

Mai precis, eroarea de diagnostic nu poate atrage raspunderea juridcă a medicului decât în anumite situații deja cristalizate în doctrina și jurispudența europeană și pe care le vom detalia mai jos.

Studiul literaturii de specialitate conturează patru cazuri în care eroarea de diagnostic este culpabilă, antrenând răspunderea medicului în cauză:

  • Medicul nu a efectuat suficiente investigaţii sau investigațiile au fost insuficiente în vederea stabilirii unui diagnostic[3];
  • Medicul nu a observat sau nu a identificat un diagnostic pe care orice medic rezonabil, în aceleaşi condiţii de lucru şi în aceleaşi împrejurări, l-ar fi identificat sau observat[4];
  • Medicul nu a realizat limitele competenţei sale profesionale sau, deşi le-a realizat, nu a apelat la un alt medic sau la o unitate spitalicească dotată cu echipamente mai performante sau adecvate pentru tratarea corectă a pacientului[5];
  • Tabloul simptomatologic este atipic, astfel diagnosticul este extrem de dificil[6]. În aceasta situație răspunderea este exclusă…. continuarea in revista Dreptul 3/2018

 

[1] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015.

[2] A se vedea în acest sens distincția dintre eroarea simplă (la faute simple) și eroarea gravă (la faute lourde sau l’erreur fautive) în Culegere de decizii comentate ”Les grands decision du droit medical”, sub direcția științifică a lui Francois Vialla, Librairie générale de droit et de jurisprudence, Paris, 2014, pp. 658-660: “Pentru un diagnostic, eroarea gravă constă într-o eroare grosieră….în schimb, pentru antrenarea răspunderii pentru actele medicale judecătorul va avea nevoie de o eroare gravă”, trad.n.. precum și jurisprudența ”Conseil dʹEtat” citată în acest sens, în lucrarea menționată,.

[3] C. Ap. Bordeaux, dec. nr. 09BX01652 din 18 februarie 2010, citată în Jean-Rene Binet, Cours de droit medical, Editura Montchrestien, Paris, 2010, p. 221.

[4] Este vorba de criteriul de apreciere al bonus medicus, adică al medicului normal pregătit, diligent și competent, aflat în aceeași situație. În acest sens, Les grands decision du droit medical, op. cit., p. 670; Jean-Rene Binet, op. cit., p. 222.

[5] C. Ap. Rennes, dec. din 7 din 25 noiembrie 2009, publicată în Juris data nr. 2009-380176, citată în Jean-Rene Binet, op. cit., p. 221