Standardul de probă a vătămării procesuale în cazul nulităților actelor penale – Mihai Giurgea, Ioan Lazăr, publicat in Revista DREPTUL 4/2018
STANDARDUL DE PROBĂ A VĂTĂMĂRII PROCESUALE ÎN CAZUL NULITĂŢII ACTELOR PROCESUAL PENALE
Mihai Giurgea
Avocat – Societatea civilă de avocaţi
Giurgea, Ghidra & Asociaţii
Baroul Cluj
Ioan Lazăr
Conf. univ. – Facultatea de Drept şi Ştiinţe Sociale,
Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia
Avocat Baroul Alba
ABSTRACT
Cel mai controversat aspect în practica judiciară penală, în situația invocării excepției nulității relative a unui act procesual penal îl reprezintă demonstrarea existenţei unei vătămări procesuale şi, conex acesteia, demonstrarea gravităţii suficiente a vătămării produse părții sau subiectului procesual principal care să justifice desfiinţarea actului. De cele mai multe ori, partea sau subiectul care invocă nulitatea este pus în situaţia extrem de dificilă de a convinge organul judiciar că vătămarea procesuală este suficient de gravă pentru a justifica sancţiunea energică a nulităţii. Este motivul pentru care am considerat că se impune o evaluare temeinică cu privire la standardul de probaţiune a vătămării, de demonstrare a gravităţii suficiente a vătămarii suferite pentru antrenarea sancțiunii nulității. Concluzia la care am ajuns este că vătămarea procesuală suferită este suficientă pentru antrenarea sancțiunii nulității atunci când încălcarea drepturilor sau garanțiilor procesuale ale părților sau subiecților îi pune în situația de a nu se mai putea apăra cu aceeași șansa cu care s-ar fi apărat dacă drepturile lor procesuale nu ar fi fost încălcate.
Key words: vătămarea în procesul penal, sancţiuni procesual penale, nulitate, standard de probă, acte procesual penale.
- Prolegomene
Nulitatea, ca sancţiune procesual penală, alături de decădere, inadmisibilitate şi excluderea probelor nelegal sau neloial administrate[1], urmăreşte să lipsească de efecte un act procesual făcut cu încălcarea normelor de drept procesual.
Pentru a putea fi constatată, nulitatea trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiţii, anume: i) îndeplinirea actului să fi fost făcută cu încălcarea unei norme procesual penale; ii) să se fi produs o vătămare procesuală părţilor sau ale subiecţilor procesuali prinicipali (deci nu şi altor subiecţi procesuali sau procurorului!); iii) vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului.
Cel mai controversat aspect în practica judiciară îl reprezintă cea de-a doua condiţie, anume demonstrarea existenţei unei vătămări procesuale şi, conex acesteia, demonstrarea gravităţii suficiente a vătămării produse, care să justifice desfiinţarea actului. De cele mai multe ori, partea sau subiectul care invocă nulitatea, mai ales în cazul nulităţii relative, este pus în situaţia extrem de dificilă de a convinge organul judiciar că vătămarea procesuală este suficient de gravă pentru a justifica sancţiunea energică a nulităţii. Este motivul pentru care am considerat că se impune o evaluare temeinică cu privire la standardul de probaţiune a vătămării, de demonstrare a gravităţii suficiente a vătămarii suferite pentru antrenarea sancțiunii nulității.
- Îndeplinirea actului să fi fost făcută cu încălcarea unei norme procesual penale
Necesar pentru intervenirea sancţiunii nulităţii este să existe o încălcare a dispoziţiilor legii procesual penale, cuprinse fie în codul de procedură penală fie în alte legi speciale. Având în vedere că sancţiunea nulităţii reprezintă principalul efect al principiului legalităţii procesului penal, înseamnă că sancţiunea nulităţii este necesar să intervină ori de câte ori încălcarea normelor procesual penale este aptă să pună în pericol legalitatea desfăşurării procesului penal, îndeplinind astfel şi funcţia de garanţie procesuală[2].
Încălcarea normei procesuale poate îmbraca fie forma unei omisiuni, fie forma unei violari a unei dispoziţii procesual penale. Neîndeplinirea actelor procesuale sau procedurale impuse de lege sau încuviinţate de organele judiciare constituie o omisiune procedurală, aptă să antreneze sancţiunea nulităţii. Efectuarea unui act procesual sau procedural cu nerespectarea dispoziţiilor legale constituie o violare a legii.[3]
Se pune problema legată de sfera actelor normative procesual penale a căror încălcare poate atrage sancţiunea nulităţii unui act procesual penal. ….continuarea in revista Dreptul, nr.4/2018
[1] Cu privire la autonomia sancțiuni excluderii probelor nelegal sau neloial administrate, respectiv a dependenței acesteia fața de sancțiunea nulității, a se vedea M. Giurgea, I. Lazăr, Aspecte controversate în materia sancţiunilor procesual penale” în „Dreptul” nr. 11/2017, pp. 149-151.
[2] Dealtfel, după cum s-a arătat în literatura de specialitate recentă: ”Scopul procesului penal – înțeles restrictiv ca fiind demersul judiciar prin care o persoană este supusă puterii de decizie a unui judecător – constă în stabilirea vinovăției sau nevinovăției sale penale……… iar faptele imputate nu pot fi simple afirmații ale acuzatorului ci sunt acte, fapte împrejurări, elemente din realitatea obiectivă prin intermendiul cărora se realizează cunoașterea și implicit ajungerea la adevărul judiciar ca parte verosimilă a adevărului obiectiv” în I. Narița, Camera preliminară – Sub spectrul neconstituționalității?, în ”Dreptul” nr. 5 /2014, pp. 179-180.
[3] V. Dongoroz, et alii, Explicaţiile teoretice şi practice al codului de procedură penal roman, vol. I, Partea generală, Editura Academiei, Institul de cercetări juridice, Bucureşti, 1975, p. 407.